Spicele generatiei mele

Spicele generatiei mele cer a fi stranse.

Cu fruntea plecata-n pamant

Sunt grele cu rod si-asteapta

Sa fie adunate in snopi.

Stranse in hambar,

Alese de pleava.

 

Spicele generatiei mele striga

Dupa lucratori sa le culeaga

Sunt peste tot in jurul meu

Dar eu trec printre ele,

Le calc uneori in picioare,

Nu ma uit la spicul plin cu grau

Ci vad in ele doar paie.

Doar varfuri ce ma zgaraie,

Si uneori ma taie,

Doar spice goale,

Rupte de vanturi si ploi,

Culcate-n tarana.

 

Daca m-as apleca

As vedea rodul din spic,

Si nu as mai face atata risipa

Lasand graul sa se piarda

Odata cu arderea neghinei.

 

Spicele generatiei mele

Ma asteapta pe mine

Sa ma aplec

Si chiar sa-ngenunchez

Sa le strang in snopi

Sa le aduc in hambarul Stapanului.

 

Privesc  in jur, multimea spicelor

Timpul e tarziu, vara-i pe sfarsite,

Ceva in mine imi spune ca adunatul lor

Nu e alegere, nu e o toana

Sau cand am dispozitie.

Este o obligatie

Este chemarea cea mai ‘nalta

Ce omul poate auzi.

E inima Stapanului ce plange

Dupa fiecare bob din spic,

Este dorinta cea mai sacra

Sa-si vada graul in hambar.

Pentru-al avea,

El a trimis pe Fiul Sau intai

Sa-l semene, sa-l creasca

Iar cand e copt sa-l taie.

Cu pretul vietii Lui sa-l secere.

 

Oh, de-as avea bataile Lui

In inima mea

Si lacrimile Lui in ochii mei

De-as secera cu secera Lui

Sa plang pentru fiecare spic cazut

Sa aleg cu mana Lui

Graul trantit la pamant

Din spicele generatiei mele.

 

 © SFR

 

 

Advertisements

Mission

I’m on a mission of love
to fight the selfishness
to fight the fearful, filthy mind
to fight against what’s less
than greater life,
to call upon the Fire of God
to burn inside my heart.

I’m on a mission
to share God’s plan
to tell the needy heart
all He’s done in my life.
I’m on a mission
to learn to fight for truth
to guide the stumbling feet
to keep the faith in Him
to warn the sleepy eyes
to raise the  fallen down
to wake the dead in spirit
to hear the Word of God.

I’m on a mission
to hear His call and follow Him
to be like my Commander
and walk the way with Him
to shine His light in me.

I’m on a mission
to call out men to arms
to conquer souls for heaven

I’m on a mission
to fight the great fight of the faith

I’m just a low rank soldier
but I’m a soldier
on a mission of love. © SFR

Pescari si pescuit

“Era odată un grup de pescari care locuiau într-o zonă plină de lacuri, fluvii si râuri pline toate cu pesti. Pestii erau flămânzi. Săptămână după săptămână, lună după lună, an după an, acesti oameni care se numeau pescari tineau întâlniri si vorbeau despre chemarea lor de a fi pescari, despre abundenta de peste si despre ultimele inovatii în domeniul pescuitului. După fiecare întâlnire defineau cu grijă arta nobilă a pescuitului si decretau că pescuitul este munca primară a unui pescar.
Constant căutau metode noi si performante pentru pescuit, precum si definitii noi pentru pescuit. Iubeau sloganele de genul: ” Pescuitul este datoria fiecărui pescar“; sponsorizau seminariile sub numele de “Campanii de pescuit”. Mergeau în turnee nationale si internationale pentru a promova pescuitul si modul în care undita putea fi mai atractivă.
Au construit clădiri mari, frumoase si scumpe numite “Birourile centrale ale pescarilor”. Au ales si angajat unii din cei mai buni pescari. Au făcut apel la toti oamenii să devină pescari. Numai ca era un singur lucru pe care nu-l făcuseră: n-au pescuit niciodată. Pe lângă organizare si sedinte regulate, au desemnat un bord care să trimită oameni în toate părtile lumii unde era mai mult peste. Au format comitele nationale si internationale, dar membrii lor n-au pescuit niciodată. Au fost predate cursuri despre natura pestelui, modul de lucru cu diferite generatii de peste, profilul psihologic al pestelui, cum să te apropii de peste ca să-l poti prinde. Profesorii aveau grade academice înalte, dar niciunul dintre ei nu pescuiseră vreodată.
După terminarea cursurilor, cursantilor li se dădea licente în pescuit si erau trimisi să pescuiască, cu normă întreagă, în apele pline de pesti. Multi dintre cei care au simtit chemarea să pescuiască, au răspuns chemării si au fost delegati să pescuiască. Dar, asemenea pescarilor de acasă, puteau vorbi ore în sir despre nevoia de a pescui, cunosteau toate curentele de dezvoltare în pescuit, dar nu pescuiau. Unii spuneau că vor să pescuiască, dar de vreme ce nu au timp, vor pregăti doar echipamentul de pescuit pentru altii. Altii simteau că slujba lor era să stabilească relatii bune cu pestii pentru ca acestia să fie mult mai receptivi fată de pescari.
După o sedintă aprinsă despre “Nevoia de a pescui, un tânăr a plecat de la întâlnire si chiar a mers să pescuiască. A raportat în ziua următoare că a prins doi pesti mari. A fost felicitat pentru captura excelentă si imediat i s-a planificat un turneu national pentru a prezenta cum a realizat aceasta. Asa că, a renuntat la pescuit pentru a avea timp să spună si altora experienta sa. De asemenea a fost numit în “Bordul National al Pescarilor”
Acum este adevărat că multi dintre pescari au făcut sacrificii personale si s-au zbătut cu tot felul de dificultăti. Unii locuiau chiar lângă apă si trebuia să îndure în fiecare zi mirosul pestilor morti. Unii erau ridiculizati de cei care făceau parte din clubul pescarilor pentru faptul că, desi pretindeau că sunt pescari, nu pescuiseră niciodată. Unii spuneau că cei care participau la întâlnirile săptămânale ale pescarilor, pierd vremea. Cu toate acestea, nu urmau ei pe Stăpânul care spusese: “urmează-Mă si am să te fac pescar de oameni“? Imaginati-vă cât de răniti au fost când, într-o zi, a sugerat cineva că, acela care nu prinde peste nu este un pescar real, chiar dacă el are calificarea si pretinde asta.
Dar au inteles critica.
Acestea fiind spuse, poate cineva care nu a prins nici un peste să fie numit pescar?”

adaptaptare dupa Darrell W. Robionson, “People Sharing Jesus


How much is a soul?

translation from the original Romanian poem

How much is a soul?
How much would you give for a hopeless soul?
O, Father, for you there’s
only one price,
which was fully paid,
when Your Son, on the cross said
“it is totally paid”.
How much is a soul?
It cost Jesus his life
and he didn’t hesitate to offer it
for your soul.
For you, who go to service
everyday,
and hum a thank-you prayer
for the price of your soul,
You, who Sunday by Sunday
go to church,
for you,
How much is a soul?
It cost God everything
and he gave everything without thinking over.
How much are you willing to give
for God to
reach out to another soul,
just as your soul was:
hopeless.
On the night he was betrayed,
Jesus, in the fight’s agony for your soul,
cried out with tears of blood
“Father not as I will, but as You will”
It cost Jesus his own will,
He gave up his will,
his comfort,
his safety
and he accepted pain,
cruel beatings,
agony
and cross.
He accepted them to pay
the price of your soul.
It is time Jesus gave
for the salvation of the world.
He lived three years before people
to show them,
to tell them the words of life
through words and facts,
and he gave all his time for
he was thinking of the joy set before him,
he was thinking of the crowd of souls saved by Him.
It cost his nights which
He spent talking with the Father,
when he interceded for a
wretched, rebellious and blind people,
and he loved them, he cried for them,
he touched their weaknesses,
he healed them even when
He himself was tired and hungry
accepting, instead, the Father’s food,
that is to do His will,
while is still day,
until the price was paid.
It cost Him tears of blood
praying for us
when we weren’t existing
but in his mind.
How much does it cost you?
How much are you willing to give
when you see the price you’ve been redeemed with?
He gave everything for you!
How much are you willing to give to
take the Word to another broken soul?
It costs your will,
to let it awash with His will
It costs your time,
to let it controlled by Him
It costs your energy,
to put it in the service
of He who is able to give it to you or take it from you.
It costs your prayers
to the mercy’s throne
for the lost
It costs your faith
in a God of miracles,
of the unbelievable
It costs your life,
to let it in God’s hand
It costs your identity,
to let it merge in His identity.
Are you willing to pay the price?
He paid it for you!!
Will you pay it, too???

© SFR

….if only I remembered daily the value of a soul…. an inspired poem meant to take me out of the spiritual numbness, and to touch other souls.

Cat costa un suflet?

Cât costă un suflet?
Cât ai da pentru un suflet fără speranţă?
O, Tată, la tine nu are
decât un singur preţ,
care a fost plătit din plin,
când Fiul Tău, pe cruce a zis
“s-a plătit în totalitate”.
Cât costă un suflet?
Pe Isus l-a costat viaţa
şi nu a ezitat să şi-o ofere
pentru sufletul tău.
Pentru tine, care mergi la slujbă
în fiecare zi
şi îngâni o rugă de mulţumire
pentru preţul sufletului tău,
Tu, cel care mergi la biserică
duminică de duminică,
pentru tine,
Cât costă un suflet?
Pe Dumnezeu l-a costat totul
şi a dat totul fără să se gândească.
Tu cât eşti dispus să dai pentru
ca Dumnezeu să
ajungă la un alt suflet,
aşa cum a fost al tău:
fără speranţă.
În noaptea când a fost vândut,
Isus, în agonia luptei pentru sufletul tău,
a strigat cu lacrimi de sânge
“Tată nu voia mea, ci voia Ta”
Pe Isus l-a costat voinţa proprie,
a renunţat la voia lui,
la confortul lui,
la siguranţa lui
şi a acceptat durerea,
bătăile crunte,
agonia
şi crucea.
Le-a acceptat pentru a plăti
preţul sufletului tă�u.
Timp a dăruit Isus
pentru salvarea lumii.
A trăit trei ani înaintea oamenilor
pentru a le arăta,
pentru a le spune cuvintele vieţii
prin vorbe şi fapte,
şi-a dat tot timpul pentru
că se gândea la bucuria care-I stătea înainte,
la poporul de suflete salvate de El.
L-a costat nopţile când
stătea de vorbă cu Tatăl,
când mijlocea pentru un popor
nenorocit, răzvrătit şi orb
şi I-a iubit, a plâns pentru ei,
s-a atins de nepuţintele lor,
I-a vindecat chiar şi atunci
când El însuşi era obosit şi flămând
acceptând, în schimb, hrana Tatălui
aceea de a face voia Sa
pe timp de ziuă,
până ce preţul a fost plătit.
Pe El l-au costat lacrimi de sânge,
rugându-se pentru noi
atunci când nu existam
decât în mintea lui.
Pe tine ce te costă?
Cât eşti gata să dai
când vezi cu ce preţ ai fost răscumpărat?
El a dat totul pentru tine!
Tu cât eşti gata să dai pentru
a duce Cuvântul spre un alt suflet zdrobit?
Te costă voinţa ta,
să o laşi inundată de voia Sa
Te costă timpul tău,
să îl laşi controlat de El
Te costă� energia ta,
să o pui în slujba
Celui care poate să ţi-o dea sau să ţi-o ia
Te costă rugăciunile tale
către tronul îndurării
pentru cei pierduţi
Te costă credinţa
într-un Dumnezeu al minunilor,
al incredibilului
Te costă viaţa ta,
să o laşi în mâna lui Dumnezeu
Te costă identitatea ta,
să o laşi să fie contopită cu identitatea lui.
Eşti gata să plăteşti preţul?
El l-a plătit pentru tine!!
Îl vei plăti şi tu???

© SFR

….de mi-aş repeta în fiecare zi care e valoarea unui suflet. ….o inspiraţie menită să mă scoată din amorţeală, şi să sensibilizeze şi alte suflete.

Curgi peste mine!

Am numai  aceste zdrenţe pe mine,
Dar dacă vii şi mă îmbraci
Cu prezenţa ta
Voi avea veşmântul de care am nevoie.
Vino, umple-mă, spală-mă,
Auzi-mi strigătul meu,
Stârneşte-mi sufletul pentru tine
Inflăcărează-l.
Sunt aşa gol înăuntru,
Am nevoie să simt
Dulcea ta prezenţă ce-mi dă putere
Adânc în interiorul meu,
Sunt aşa pierdut fără tine.
Râul tău de foc purificator
Coboară peste mine precum talazurile
Peste trupul meu obosit
Ce tremură din cauza a ceva
Mult dincolo de înţelegerea mea,
Încet mă acoperă de la cap
până în vârful degetelor şi
îmi ia fiecare fărâma de energie
în timp ce mă prăbuşesc sub
puternicele rafale ale harului
şi îmi ia durerea,
remuşcarea şi ruşinea
eliberând un suflet prizonier
frângând cătuşele
şi lanţurile de la  picioare.
Vii cu aşa putere
Şi mă pierd în tine,
Mă inviţi să mă înalţ în zbor spre cer
Aşa cum vulturii se’nalţă.
Tu mi-ai dat pacea
Care întrece înţelegerea
Tu ai luat regretul
Şi tot tu mi-ai dat iertare
mi-ai luat goliciunea
şi ai turnat ungerea ta în vidul meu
ce are forma TA.

© FSR

o infimă formă poetică a binecuvantarii lui Dumnezeu, El a făcut mult mai mult decât aş putea exprima, El e plin de o măreţie copleşitoare, dincolo de cuvinte.

Cioburi

Ia-mi inima din nou,
nu e mult rămas din ea
dar e tot ce mai am.
Este trasă din toate părţile
şi nimic nu a mai rămas pentru tine.
Cum pot să adun bucăţile de peste tot?
Nu am putere să le pun pe toate-ntr-una.
Ridic de la pământ, bucată cu bucată,
cioburile pe care eu le-am spart.
Aş vrea să le lipesc din nou.
Le iau în mâna mea
şi le înalţ spre tine,
le-aduc la Cruce şi încă mai am credinţă – o fărâmă –
că numai tu eşti cel ce
le pune împreună
şi-mi face nou-nouţă inima.

© SFR

Cu Domnul fiecare zi este o nouă şansă de început.