Mai sus…

Coltii Tapului

Mai sus este cerul,

La fel obiectivul de-atins.

Stanci, tepi si spini

Toate-s in cale.

Picioarele-mi striga sa ma opresc

Iar murmurul nemultumit

Il inghit cu inversunare.

 

Inca mai e….si inca cat…!

Spre inalt ma indrept

sub povara  ce in spate 

greu ma incearca.

 

Mereu tot mai sus,

Fara oprire-ndelunga

ca soarele-alearga grabit

spre apus.

Umbrele se fac tot mai lungi,

pasul grabim tot mai mult

catre tinta s-ajungem

cat raze pe cer inca sunt                                        

si calea ne indruma.

 

Puterile scad,

Resursele scad,

Speranta si inversunarea ne scad

Dar tot mai sus noi urcam.

Durerea-mpresoara simtul din talpi,

din genunchi, pana la umeri si spate.

Insa cararea inainte ne duce.

 

Cand ultimele licariri de

lumina-n culcusuri se duc,

si extenuarea isi cere din nou birul,

ne-ndreptam spre mult doritu-adapost,

pentru suflet si trupuri sa aflam

mult asteptata odihna.

25.08.12