Schimb

Suntem sclavi rutinei,
Nu facem decât ce suntem
obişnuim să facem.
Sclavi propriilor temeri,
Ne e frică să îndrăznim.
Sclavi prejudecăţilor
A celorlalţi şi a noastră.
Suntem sclavi ai stomacului
Ne luptăm să ne simţim mai plini şi sătui.
Suntem sclavi ai oglinzii,
Nu mai ştim ce să mai punem pe noi.
Înfometaţi după bani şi putere,
Înrobiţi şi orbiţi, înşelăm şi furăm,
căutăm tot mai mult să umplem
hăul din noi.
Suntem scavi ai plăcerii,
Trăim doar să atingem noi culmi,
Următoarea priză de endorfină în creier,
Următoarea atingere.
Suntem sclavii propriilor ochi
Însângeraţi de-atâta murdărie
la care suntem expuşi.
Robiţi ritualului,
dăm ofrande propriilor zei,
ne-avântăm în goana
după mai mult şi mai nou.
Suntem sclavi verbului „a avea”
tot mai mult
Şi slujim verbului „a fi”
cineva tot mai sus.
Pe o scară ierarhică imaginată
de mintea noastră „atotputernică”
ne închipuim că aici este rostul,
aici este totul.
Aici ne e propria împărăţie din urmă.
„După mine potopul.”
Cea mai mare înşelătorie este aceea
că nici nu ştim că suntem înşelaţi.
Suntem sclavii propriilor noastre amăgiri.
Nimic nu scapă din golul
ce-nghite totul în cale.
Nimeni nu pare să fie pe cale
să se trezească din somnul robiei.
„Libertatea” a devenit un semafor verde
pe autostrada dezmăţului şi obţinutului.
Nimănui nu-i trece prin cap
că ar putea fi libertate în odihnă
şi a dărui din ce suntem şi ce-avem mai scump,
de vreme ce uitată e vestea
că e mai ferice să dai decât să primeşti.
„Liberi” să facem orice
fără a ne gândi la consecinţe.
Apăsăm pe acceleraţie în iureşul distracţiei
fără să ştim cât de limitaţi suntem
de cele cinci simţuri.
Nimeni nu vede că există un panou gigantic în zare:
„Ieşire spre libertate”.
Libertate spre a fi un om între oameni,
Libertate de-a iubi, a primi, a dărui.
Libertatea de-a avea grijă de cei oropsiţi.
Libertatea de-a îndrăzni
Şi a nu mai ne teme de priviri, de vorbe,
de atitudini, de şoapte.
Liberi de prejudecată.
Libertatea ne-a fost răscumpărată
Când Cel ce ne-a eliberat s-a dat sclav pentru noi.
El s-a făcut garantul libertăţii noastre
Când a devenit sclav printre noi.
Dar nu pentru multă vreme.
Pentru că a biruit.
A rupt lanţurile robiei
şi ne-a eliberat de „a fi”
şi „a avea”.
Robia lui a devenit libertatea noastră.
Eliberatorul a devenit,
pentru puţin timp, robul nostru
ca să pună-n robie
pe cel ce ne pusese pe noi sub jugul robiei.
Acum putem alege să fim liberi.
Mai liberi să dăm decât să primim.
De-acum toţi putem fi liberi,
pe El, iubind, să-l slujim,
să iubim pe cei deopotrivă cu noi.
Iar cel ce ne e Eliberator e mereu
printre noi.
Numai El ne ţine liberi
În El.

Advertisements