Floare de tei

In luna când floarea de tei
își scutură dorul
Mi-e dor, visător sa urc
agale Copoul.
Mi-e dor sa-l sui
cu nazuintele-n traistă,
Iar cele o sută noua scări
sa le urc din nou alegând.
Mi-e dor sa mă plimb printre
busturi uitate de timp sa le șteargă;
Sa admir iarăși teiul bătrân.
Mi-e dor pe furiș sa intru
in amfiteatre ticsite pana la ușă
de minți pline de curiozitate si
Freamăt.
Mi-e atât de dor
de emoțiile dinaintea oralelor,
De teroarea dinaintea scrisului.
Mi-e dor de nostalgia ultimului examen,
De stresul rere-urilor.
De ultimul curs.
De tot mi-e dor, de toți si de toate.
De mine mi-e dor,
de studentul de mine.
De cutezatorul de mine,
de visătorul de mine.

Advertisements