Ce ramane…

Ce rămâne din toată truda asta…?
Zi de zi, osteneala-i la culme….
Ce rămâne când te zbați si
Te lupți si in urmă
Nimic nu-ți rămâne?

Ce rămâne când știi
Ca nu ce se vede
Rămâne?
Nu-i nici tu casă,
Nici tu masă;
Te zbați pentru o
Foame nedefinita.
Ești flamand de ceva ce nici tu
Nu poți spune.
Ce ar putea fi, nici nu-ți trece prin minte.

Ce rămâne când nici vlagă,
Nici poftă de viață, nici alin
Nu rămâne?

Ce rămâne când
Din clepsidre, nisipul
Începe a nu mai rămâne?

Nimic din ce-ai clădit
Nu rămâne,
Nici tu statut, nici cunoștințe,
Nici ce-ai primit sau folosit
Nu rămâne.

Doar ce-ai dăruit,
Aceea rămâne.
Doar ce ai rupt din tine
Si-ai dat la flămânzi,
Doar îmbrățișarea ce-ai dat
Cu durere si zâmbet
Rămâne,
Doar dragostea ce ai primit din Etern
Si-ai dat mai departe rămâne.
Doar zâmbetul ce ai trimis peste
garduri de sârmă ghimpată;
Doar mana când ți-ai întins si
Ai ridicat din noroi pe sărmani,
Aceea rămâne.

Durere-alinata si umarul de lacrimi udat
De răniți fără nume,
Aceea rămâne.

Ce rămâne de mine când
Suflarea in mine
Nu mai rămâne?

Doar când din mine
Nimic nu mai rămâne
iar Christos e tot ce rămâne, atunci
Voi dărui totul din plin
Si voi iubi pe deplin.

Când tot ce rămâne
E Cerul din mine
iar tarana de mine
In urmă rămâne,
Atunci voi cunoaște deplin
Si voi iubi pe deplin
Pe Cel ce veșnic rămâne.

Copyright 18.12.11 SFR.

Advertisements