Pescari si pescuit

“Era odată un grup de pescari care locuiau într-o zonă plină de lacuri, fluvii si râuri pline toate cu pesti. Pestii erau flămânzi. Săptămână după săptămână, lună după lună, an după an, acesti oameni care se numeau pescari tineau întâlniri si vorbeau despre chemarea lor de a fi pescari, despre abundenta de peste si despre ultimele inovatii în domeniul pescuitului. După fiecare întâlnire defineau cu grijă arta nobilă a pescuitului si decretau că pescuitul este munca primară a unui pescar.
Constant căutau metode noi si performante pentru pescuit, precum si definitii noi pentru pescuit. Iubeau sloganele de genul: ” Pescuitul este datoria fiecărui pescar“; sponsorizau seminariile sub numele de “Campanii de pescuit”. Mergeau în turnee nationale si internationale pentru a promova pescuitul si modul în care undita putea fi mai atractivă.
Au construit clădiri mari, frumoase si scumpe numite “Birourile centrale ale pescarilor”. Au ales si angajat unii din cei mai buni pescari. Au făcut apel la toti oamenii să devină pescari. Numai ca era un singur lucru pe care nu-l făcuseră: n-au pescuit niciodată. Pe lângă organizare si sedinte regulate, au desemnat un bord care să trimită oameni în toate părtile lumii unde era mai mult peste. Au format comitele nationale si internationale, dar membrii lor n-au pescuit niciodată. Au fost predate cursuri despre natura pestelui, modul de lucru cu diferite generatii de peste, profilul psihologic al pestelui, cum să te apropii de peste ca să-l poti prinde. Profesorii aveau grade academice înalte, dar niciunul dintre ei nu pescuiseră vreodată.
După terminarea cursurilor, cursantilor li se dădea licente în pescuit si erau trimisi să pescuiască, cu normă întreagă, în apele pline de pesti. Multi dintre cei care au simtit chemarea să pescuiască, au răspuns chemării si au fost delegati să pescuiască. Dar, asemenea pescarilor de acasă, puteau vorbi ore în sir despre nevoia de a pescui, cunosteau toate curentele de dezvoltare în pescuit, dar nu pescuiau. Unii spuneau că vor să pescuiască, dar de vreme ce nu au timp, vor pregăti doar echipamentul de pescuit pentru altii. Altii simteau că slujba lor era să stabilească relatii bune cu pestii pentru ca acestia să fie mult mai receptivi fată de pescari.
După o sedintă aprinsă despre “Nevoia de a pescui, un tânăr a plecat de la întâlnire si chiar a mers să pescuiască. A raportat în ziua următoare că a prins doi pesti mari. A fost felicitat pentru captura excelentă si imediat i s-a planificat un turneu national pentru a prezenta cum a realizat aceasta. Asa că, a renuntat la pescuit pentru a avea timp să spună si altora experienta sa. De asemenea a fost numit în “Bordul National al Pescarilor”
Acum este adevărat că multi dintre pescari au făcut sacrificii personale si s-au zbătut cu tot felul de dificultăti. Unii locuiau chiar lângă apă si trebuia să îndure în fiecare zi mirosul pestilor morti. Unii erau ridiculizati de cei care făceau parte din clubul pescarilor pentru faptul că, desi pretindeau că sunt pescari, nu pescuiseră niciodată. Unii spuneau că cei care participau la întâlnirile săptămânale ale pescarilor, pierd vremea. Cu toate acestea, nu urmau ei pe Stăpânul care spusese: “urmează-Mă si am să te fac pescar de oameni“? Imaginati-vă cât de răniti au fost când, într-o zi, a sugerat cineva că, acela care nu prinde peste nu este un pescar real, chiar dacă el are calificarea si pretinde asta.
Dar au inteles critica.
Acestea fiind spuse, poate cineva care nu a prins nici un peste să fie numit pescar?”

adaptaptare dupa Darrell W. Robionson, “People Sharing Jesus


Advertisements